|
|
||
|
Vezi și:ROSTOGOLI,
ROSTOGOLIRE,
ROLĂ,
ALUNECA,
PRĂVĂLI,
DURA,
HURUI,
RĂSUCI,
TĂVĂLI,
AVALANȘĂ,
DURĂI
... Mai multe din DEX...
(SE) ROSTOGOLI - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru (SE) ROSTOGOLIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 90 pentru (SE) ROSTOGOLI. ... lui. Îmbătrânise, picioarele îi tremurau după o cale mai lungă; gâtul nu mai sta așa de încordat, ochiul nu mai căta departe. Odată poticni și se rostogoli jos, cu călăreț cu tot. S-a ridicat repede, dar de atunci îl lua mai rar la câmp și-l purta numai la ... mirosul cela de câmp care-i amintea de herghelia lui, de caii lângă care nu fusese atâta vreme, întinse și dânsul gâtul și boturile lor se atinseră. Au stat câtva așa, apoi bătrânul se încordă, rupse belciugul și, rămânând slobod, veni încet, se alipi de celălalt și începură să mănânce liniștiți unul lângă altul. Din seara aceea nu-i mai legară. Se deprinseră împreună; aproape nu se mai puteau despărți. Când cel tânăr ieșea înșeuat, bătrânul necheza înăbușit, nu-și găsea astâmpăr și pleca încet-încet prin ogradă, după el, până îl ... tovarășul, ca să mănânce. Iar serile, când obosea să mai mestece, își rezema botul de gâtul celui tânăr și dormita. Într-o zi bătrânul nu se mai putu ține pe picioare. Ochii i se împăienjeniră deodată, genunchii îi tremurau și buzele scăpară jos mâna de fân ce smulsese atuncea. Voi să se rezeme de tovarășul său și nu izbuti. Încet, încet, bătrânul simți cum ... ... în cursul unei nopți, să deschizi uși și sertare care ți-erau străine, să-ți predai la intrare pălăria și pardesiul unui servitor ce ți se înclină și să-ți asculți singur zgomotul pașilor ce trezesc ecourile propriului tău eu , care se va așeza și etala fără nici o discuție, în locul binevoitorului de cujus , care a fost așa de gentil să se strămute într-o proprietate în adevăr inalienabilă. En rîd, și cu toate acestea fiecăruia îi se poate întîmpla o asemenea năpastă, să muncească pentru un altul. Unii se conving devreme că banul odată agonisit muncește singur pentru tine și că telepatii ciudate și afinități nebănuite există între ban și ban. Încredințați de aceasta ... din nou fețele republicele, biruitor și clar se auzi din nou glasul cocoșului gal dezrobit, mătăsos foșniră pachetele de bancnote ce-și luară zborul, sfioasă se rostogoli și se dete de-a dura arama, cu regret urmară bonurile și dispărură ca prin farmec. Două mîni avusese harpagonul ca să adune și sute ... între gingiile roșii, arătîndu-și postuma ironie nerăbdătorilor moștenitori. Sarcastică rîdea gura aceasta fără buze la umbra lăzii în care stătuse închisă, veselă și batjocoritoare se ... desfăcute și datenapoi. Cel negru bătu o dată din pinteni, și se loviră piept în piept; apoi se dezlipiră repede și, cu capetele pe spate, se avântară din nou, prinzându-se în gheare, izbindu-se scurt, aprig, cu aripile-n coapse. Erau grozav de voinici amândoi: cel negru ceva mai iute, cel alb mai cumpătat. Și iarăși se deteră-napoi, cu gâturile întinse de mai să se desprindă din trup. Ca și cum i-ar fi suflat odată vântul, așa s-au ridicat de la pământ. Se îndesară pene-n pene, căutând să se apuce cu pliscul, să se sfâșie cu ghearele. Se feriră pe urmă în lături, săriră unul deasupra celuilalt, ca și cum ar fi vrut să se răpească-n văzduh; și-n sfârșit se țintuiră locului. Cel negru prinse creasta dușmanului în ascuțișul pliscului; cel alb îi înfipse gheara-n gât. Plini amândoi de sânge, tremurând, stătură așa până ... când durerea îi învinse; atunci se smunciră-napoi, pândind clipa când să se răpuie. Sângele clocoti deodată în trupul amândurora; ochii le vedeau roșu; turbați, se năpustiră, de astă dată pe viață și pe moarte. Strânși în gheare ca-n niște clește, cu pliscurile împlântate unul în carnea celuilalt, Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Zobie ... din canalul orașului. Iar Viezure, cel mai nebunatic, îi apucă, în fugă, ciomagul și îl smuci, dând un chiot. Ciomagul îi căzu cu zgomot și se rostogoli pe pietre. Zobie se clătină pe picioare. Se plecă binișor. Și când se ridică amenințător, orcăind ca o fiară rănită, copiii se împrăștiară. — Blă! ablă! na, na, ablă! Așa înjura Zobie. Ochii i se zăreau, sub sprâncenele de carne, galbeni, umezi și acoperiți cu firișoare de sânge. Scrâșnea din dinți și mesteca, ducând mâna stângă la gură, parc-ar ... fiece dimineață. Scutură din cap. Vițioanele de păr ca de capră i-acoperiră fața. Și porni înainte, luând pe Mirea de mână. După dânșii iar se adunase droaia de copii. Și-i amenințau care cu vorba, care cu bulgări, ba câte unul mai sprinten se repezea ca un șoim până sub zdrențele lui Zobie și-l înhăța de hartanele zăbunului, opintindu-se să-l dea pe spate. Gușatul se învârti în loc, ridică ciomagul și căscă gura, încât i se văzu omușorul. Dar nu putu bâlbâi nimic. Se umflă în gât. Gușa sa roșie îngălbeni, și tot sângele îi năvăli în obrajii veșteziți. ... ... pe lujer în sus, să meargă, să meargă și să meargă până în vârf; și de acolo, la bulgărul de aur, din care credea că se desfăcuse: o săritură, — sau o vedea el ce-o face. Atunci se mișcă din nou, și după ce trecu peste un grăunte de piatră cât un munte și coborî dincolo, se trezi la rădăcina crinului. Se odihni o clipă, apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi și, fără să știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu, moșnegește, cruce. Pe urmă încercă din nou și văzu că ... atâtea ridicături: văi, dealuri. Dar ce mireasmă se revărsa de sus!... Și-a mers voinicul, a mers. Mult să fi mers. Se uită în jos și-l prinse amețeala. Privi în sus și se cutremură. Ce, nu făcuse nici un sfert din sfertul drumului! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. Încă vreo câțiva pași, și ici, deasupra, parcă se întruchipa o frunzișoară lătăreață, ca o prispă. Acolo o să ... ... pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta: păsările zbor ca ziua; lupul poposește pe labe, în hățișuri, și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se-ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea-ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la ... nu a răsărit.â€� „Dar o să răsară.â€� „...O să răsară.â€� Și cum mergea pe marginea unei vâlcele, iepurașul se opri o clipă să se odihnească. Atunci, de la spate, se ridică, albă și ea, ca de gheață, luna. Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. Iar iepurașul împietri de groază: chiar de lângă ... se întinse pe pământ o arătare cu două coarne grozave. După clipa de spaimă, iepurașul se destinse ca o coardă și o zbughi la goană, se prăvăli în vale, veni de-a dura ca un bulgăre, se sculă și iar se rostogoli până jos; apoi o luă de-a dreptul, tăind câmpul. Se opri tocmai în stuhăria iazului. Acolo, de-abia suflând, se ... Gelu Vlaşin - 8:50 â†�â†� 8:37 8:50 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 9:09 →→ melcul tău răsucindu-se când la intrare bat alunele în coaja unei întâmplări insecte cu senzații tari se rostogolește spuma trezindu-se pictată pe sânii tăi ca o lună plină hai---------------hui în patul lui procust culorile războiului peste coapsele tale buzele pământului deschizând porțile râului galben ... Dimitrie Anghel - Mihail Kogălniceanu (Anghel) ... era drag intrînd în casa prietenului să-și contemple imaginea fidelă. Spre portret căutau mai întîi ochii lui cercetători intrînd în casă, și chipul i se lumina de o bucurie copilărească față de acest omagiu de iubire și de admirație. Dar într-o zi, fluctuațiile viforoase ale politicei îi despărțiră, și ... cum erau și vremurile, și conul Mihalache știa dinainte, intrînd în casă și ridicînd ochii spre locul cunoscut, la ce fel de primire trebuia să se aștepte. Acest episod hazliu s-a repetat de multe ori, pînă ce pasiunile și înverșunările politice au contenit, și el a rămas ... pînă la pămînt, urcînd greoi scările unei tribune. Într-o sală furtunoasă de întrunire, glasul lui stîns și plîngător abia răsună și lacrimi mari i se rostogolesc pe obrajii bucălați, fără să le poată stăpîni. Mîna lui mică și fină duce la gură din cînd în cînd o sticluță din care ... de o acuzare ce i s-ar fi aruncat și vorbea de Iașul lui de care îl legau atîtea amintiri și care-i datora atîta. Se apăra că într-un discurs ar fi spus că toată viața trebuie să ... ... goi s-alungă droaie, Boierul strigă din calească : — Hei! cine vrea această pungă ? Voinicul ăla s-o ajungă ! O goană de ogari nebună, Toți se răped, că toți o vor. Dînd chiot, surugiul mînă, Clăbuci fac armăsarii-n zbor ; Și urlă haita țigănească Prin nori de praf, după calească. S ... pe goană iară... Tîrziu, sătui de alergare, S-abat pierzînd orice speranță... Caleasca după deal dispare. Departe flutură o treanță... E unul dintre puradei, Tot se mai ține-n urma ei. Un pas mai e pîn-la calească, Dar simte că rămâne-n urmă... Ar vrea să strige, s-o oprească ... Dimitrie Anghel - Țiganii (Anghel) ... Zvelte, trupurile s-au ridicat și mînele cu încheieturile neînchipuit de fine s-au înălțat spre el într-un avînt. Singuri apaticii urși ce nu se mai pot bucura cu ochii lor orbi de bucuria luminei au clătinat din cap triști, sunîndu-și lanțurile. Captivii eternilor liberi, singuri, rămîneau posomoriți. Grămadă ... Luminos ca o rază părea firul de ață ce-l înălța și-l cobora acul din mîna ei. Negre, ca niște șerpi, șuvițele părului i se rostogoliseră peste umeri și peste sîni. Și cum sta așa, vorbind în răstimpuri cu un flăcău ce o privea cu ochii liniștiți, nudul ei sănătos ... pocnete de bice, căruțe greu încărcate vin, urmînd una după alta. De pretutindeni, izvorînd ca din pămînt, răscrucile îi adună și-i împrăștie, pe jos se strecoară unii, călări fugăresc alții, și tăpșanul ca prin farmec se umple de corturi, de căruțe, de danci goi, de fete cu părul aproape albastru și cu dinții ca fildeșul, de oameni vînjoși, cu privirile viclene ... cum au sosit așa și dispar. Cort lîngă cort, la un semn dat, ca și cînd un vînt puternic ar bate, cad la pămînt, focurile se ... Ștefan Octavian Iosif - Cîntecul lui Pan ... nceput departe-n margeni cel mai tînăr să s-alinte Și un freamăt și un clatin s-au pornit apoi-nainte : Alerga un vajnic ropot, se umflau bogate valuri, Și vîrtejul printre vîrfuri se rostogoli pe dealuri. Iar acum cînta-n coroane, șuiera-n văzduh furtuna, Pînă-n rădăcini de-a valma duduia trosnind într-una. Cînd și ... cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet, falnic Codru-n cor întreg pe urmă răspundea vuind năvalnic ! Mîndru joc era, asemeni unei mări cînd se revarsă, Albă se bătea-n sclipire frunza spre nord-est întoarsă. Tata Pan făcea doar însuși vechea ceteră să sune, Învățînd copiii, codri, melodiile, străbune. Și din cele ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru (SE) ROSTOGOLIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru (SE) ROSTOGOLI. ... ROSTOGOLÍ , rostogolésc , vb . IV . Refl . și tranz . A înainta sau a face să înainteze , să alunece ( pe un plan înclinat ) rotindu - se în jurul lui însuși ; a veni sau a ( se ) da de - a dura ; p . ext . a ( se ) prăbuși , a ( se ... ROSTOGOLÍRE , rostogoliri , s . f . Acțiunea de a ( se ) rostogoli și rezultatul ei ; rostogolit . - V. rostogoli ... RÓLĂ , role , s . f . 1. Rotiță sau cilindru care se învârtește în jurul unui ax pentru a face să alunece mai repede un lanț , o curea de transmisie etc . Rolă de lanț . 2 ... sale de simetrie , folosit ca organ de rulare sau ca unealtă de prelucrare prin apăsare . 3. Piesă mecanică de formă cilindrică cu ax interior , care se rotește ușor pentru a putea fi antrenată de film , având rolul de a imprima acestuia un anumit traseu în aparatul de ... de finisare în construcții ( zugrăvit , tencuit ) . Rolă de tencuit . 5. Piesă de contact a unor trolee , constituită dintr - o roată cu șanț , care se ... ALUNECÁ , alúnec , vb . I . Intranz . 1. A - și pierde echilibrul , călcând pe o suprafață lucioasă ( și a cădea , a se prăbuși ) . 2. A se mișca lin , fără a întâmpina vreo rezistență ; ( despre două corpuri aflate în contact ) a se deplasa unul față de celălalt tangențial , fără a se rostogoli ; a se strecura ușor . 3. Fig . A se abate , a se ... PRĂVĂLÍ , prăvălesc , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A ( se ) înclina , a ( se ) apleca într - o parte ; a ( se ) răsturna , a ( se ) rostogoli ; a cădea sau a face să cadă , a ( se ) arunca în adâncime , a ( se ) prăbuși , a ( se ) trânti . 2. Refl . ( Despre vânt , furtună , ploaie etc . ) A se dezlănțui cu putere , a se porni cu violență . 3. Tranz . și refl . A ( se ) surpa , a ( se ) nărui , a ( se ) dărâma , a ( se ... DÚRA^1 interj . Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârtește repede . DURÁ^2 , durez , vb . I . Tranz . 1. A construi , a zidi , a clădi . 2. A face ... aprinde focul . DURÁ^3 , pers . 3 durează , vb . I. Intranz . 1. ( Despre acțiuni în desfășurare ) A ține un anumit timp , a se desfășura într - o anumită perioadă de timp . 2. ( Despre lucruri ) A se ... HURUÍ , pers . 3 húruie , vb . IV. 1. Intranz . A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță , când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul ; a hurdui ; a hodorogi . 2. Refl . ( Reg . ) A ... ... corp alungit , prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale . 2. Tranz . și refl . A ( - și ) imprima o mișcare de rotație ; a ( se ) roti , a ( se ) întoarce . 3. Refl . A se întoarce brusc pe loc , schimbându - și direcția , poziția ; a se rostogoli . 4. Tranz . și refl . A ( - și ) mișca o parte a corpului , schimbându - i poziția . 5. Tranz . A învârti cu ... ... TĂVĂLÍ , tăvălesc , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A ( se ) rostogoli , a ( se ) suci pe o parte și pe alta pe pământ , în iarbă etc . 2. Tranz . A bate pe cineva trântindu - l și târându - l ... ... AVALÁNȘĂ , avalanșe , s . f . Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se ... DURĂÍ , pers . 3 dúrăie , vb . IV. Intranz . ( Pop . ) A se da peste cap , de - a dura , a se rostogoli Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||